Sinaxar 20 Noiembrie În aceastã lunã, în ziua a douãzecea, pomenirea Preacuviosului ºi de Dumnezeu purtãtorului Pãrintelui nostru Grigorie Decapolitul. Acest sfânt era din Isauria, nãscut ºi crescut într-una din cele zece cetãþi, ce se cheamã Irinopol, fecior al lui Serghie ºi al Mariei, în vremurile necredincioºilor luptãtori împotriva icoanelor. Când a fost de opt ani a fost dat la carte ºi învãþând s-a fãcut de vârstã ºi se gãteau pãrinþii sã-l însoare; iar el fugind pe ascuns, mai ales pentru eresul luptãtorilor împotriva icoanelor umbla din loc în loc, sãrutând pe cei ce mãrturiseau pentru sfintele icoane ºi strângând la sine de la aceia folos sufletesc. Apoi, supunându-se pe sine la toatã înfrânarea ºi aspra petrecere, s-a luptat cu multe ispite ºi mai ales cu cele aduse de la demoni; pentru care s-a ºi arãtat mare fãcãtor de minuni. Acesta a mers ºi în Asia ºi la Bizanþ dorind sã mãrturiseascã pentru sfintele icoane. Iar de acolo s-a dus la Roma ºi, strãbãtând tot Apusul ºi spãimântând pe mulþi cu semnele ºi cu minunile ce fãcea, iarãºi s-a întors la Bizanþ; ºi de acolo s-a dus la muntele Olimpului. Deci suindu-se acolo ºi topindu-se foarte, s-a îmbolnãvit de idropicã, încât numai dupã glas era cunoscut de cei ce-l ºtiau. Deci pogorându-se din munte s-a dus la Tesalonic ºi de acolo venind iarãºi la Bizanþ a aflat pe Simeon mãrturisitorul ºi purtãtorul de Dumnezeu închis în temniþa pentru sfintele icoane. ªi închinându-i-se ºi rugându-l mult sã se roage pentru el, cu pace s-a sãvârºit. Sfintele moaºte, ale acestui Sf. Grigorie, se aflã întregi în România la sfânta Mãnãstire Bistriþa-Vâlcea, care este fãcutã din temelie de rãposatul ban Barbu Craiovescul. Acesta cu multã cheltuialã a adus aceste sfinte moaºte la aceastã sfântã mãnãstire, unde se aflã ºi pânã astãzi fãcãtoare de minuni, prin care ºi sfânta mãnãstire de multe primejdii este feritã ºi pãmântul acesta multã folosinþã ºi ajutor are; iar cine merge la sfântul cu smerenie ºi cu credinþa aflã folosinþã ºi tãmãduire atât trupeºte cât ºi sufleteºte. Tot în aceastã zi, pomenirea celui între sfinþi Pãrintelui nostru Proclu, arhiepiscopul Constantinopolului, care a fost ucenic al fericitului Ioan Hrisostomul ºi moºtenitor al scaunului lui. Acest între sfinþi Pãrintele nostru Proclu a fost pe vremea împãrãþiei lui Teodosie cel mic, în anii patru sute opt. Fiindcã era cucernic ºi îmbunãtãþit a fost hirotonit episcop al Cizicului de cãtre Sfântul Sisinie, patriarhul Constantinopolului. ªi mergând la Cizic nu a fost primit de cãtre clericii eparhiei sale, cãci aveau hirotonit pe altul cu numele Dalmat. Pentru aceasta s-a întors înapoi la Constantinopol rãmânând fãrã de eparhie. Iar dupã ce a murit Maximian, patriarhul Constantinopolului, care se prãznuieºte la douãzeci ºi una ale lui Aprilie, în timp ce încã se aflau moaºtele lui în altarul marii biserici a fost ales Proclu patriarh al Constantinopolului. ªi s-a suit în scaun în ziua mântuitoarelor patimi ale Domnului, adicã în Sfânta ºi Marea Joi. Deci bine vieþuind ºi bine conducând Biserica doisprezece ani ºi trei luni, cu pace s-a mutat cãtre Domnul. Tot în aceastã zi, pãtimirea Sfântului Mucenic Dasie cel din Durostor (Silistra). Acest sfânt a trãit pe vremea lui Maximian în anii douã sute nouãzeci ºi opt, aflându-se în cetatea Durostor, care se afla aproape de fluviul Dunãrii. În aceastã cetate era obicei sã sãvârºeascã elinii în tot anul serbarea zeului lor Cronos. Mai înainte cu treizeci de zile de aceastã serbare, alegeau un ostaº tânãr ºi frumos la faþã ºi-l gãteau spre jertfã. Pe acesta mai întâi îl îmbrãcau împãrãteºte, apoi îl îndemnau ca sã-ºi facã el mai întâi orice poftã a sa ºi apoi îl junghiau peste jertfelnicul lui Cronos. Când a venit rândul sã fie jertfit ºi ostaºul acesta Dasie, ostaºii cei împreunã cu dânsul îl sileau ca sã-ºi împlineascã orice poftã a sã. Iar Dasie ºi-a pus în minte un gând foarte bun ºi înþelept ºi a zis cãtre ei: "Fiindcã este sã mor, mai bine îmi este sã mor pentru Hristos ca un creºtin". Deci înfãþiºat fiind la divanul guvernatorului a mãrturisit cu îndrãznealã pe Hristos. De aceasta fiind înºtiinþat Diocleþian ºi Maximian, au adus înaintea lor pe sfântul ºi, fiindcã în priveliºte a mãrturisit bunã cinstire, multe chinuri a luat de la ei ºi la sfârºit i s-a tãiat capul prin sãbie ºi aºa a luat fericitul cununa muceniciei. Tot în aceastã zi, pomenirea Sfinþilor Mucenici Nirsa episcopul ºi Iosif ucenicul sãu ºi episcopul ºi alþi împreunã cu dânºii, care s-au sãvârºit în Persia prin sabie. Din aceºtia, Nirsa era episcop bãtrân cu vârsta de optzeci de ani, iar Iosif fiind cu aceeaºi vrednicie cinstit, adicã episcop, era de optzeci ºi nouã de ani de bãtrân. Împreunã cu care ºi alþi oarecare episcopi ºi preoþi ºi din rândul celor mai simpli ºi femei fecioare ºi sihastre. Toþi prin feluri de chipuri fiind cercetaþi ºi cu felurite chinuri fiind lãmuriþi ºi de credinþa nelepãdându-se, li s-au tãiat capetele ºi aºa au luat cununa muceniciei. Tot în aceastã zi, pomenirea Sfinþilor Mucenici Isachie, Ioan ºi Savorie, care cu pietre fiind împroºcaþi s-au sãvârºit. Tot în aceastã zi, pomenirea Sfinþilor Mucenici Gheitazet ºi alþi trei, care s-au sãvârºit fiind împunºi cu suliþele. Tot în aceastã zi, pomenirea Sfintelor fecioare Tecla, Vautha ºi Denahida, care de sabie s-au sãvârºit. Tot în aceastã zi, pomenirea Sfinþilor Mucenici Eustatie, Tespesie ºi Anatolie. Aceºtia au trãit în Gangria Galaþiei, pe vremea împãratului Maximian, în anul 300. Toþi erau fii ai lui Filoteu ºi ai Evseviei. Tatãl lor era din Galaþia, iar maica lor din Nicomidia. Evstaþie se sârguia spre învãþãtura cãrþilor, iar Tespesie ºi Anatolie lucrau meºteºugul pãrintesc, fiind tatãl lor vânzãtor de haine. Filoteu tatãl lor venind o datã de la Rãsãrit la Nicomidia împreunã cu fiul sãu Anatolie a fost învãþat credinþa lui Hristos de Luchian preotul ºi dascãlul, cel ce cãlãtorea împreunã cu ei ºi, supunându-se învãþãturilor aceluia, au crezut în Hristos ºi s-au botezat. Iar Evstatie ºi Tespesie, mergând ºi ei la Nicomidia, s-au întâlnit cu fericitul Antim, episcopul Nicomidiei, ºi învãþând de la el credinþa în Hristos s-au botezat ºi ei; iar dupã aceea tatãl lor Filoteu a fost hirotonit preot ºi Evstatie hirotonit diacon. Însã n-a trecut multã vreme ºi au murit pãrinþii acestor sfinþi. ªi fiind pârâþi la Maximian cã sunt creºtini, au fost bãtuþi cu toiege ºi puºi la închisoare, în care venind dumnezeiescul înger, i-a dezlegat din legãturã. A doua zi au fost daþi la fiare ºi, luptându-se cu ele, au rãmas nevãtãmaþi. Deci luându-i pe ei Antonie comitele ºi ducându-i la Niceea i-a pedepsit cu multe chinuri ºi dupã aceea i-a aruncat în temniþã. În care iarãºi arãtându-li-se dumnezeiescul înger i-a uºurat pe ei de durerile rãnilor ºi trupurile lor le-a fãcut sãnãtoase. Acestea vãzându-le acel vãrsãtor de sânge, a hotãrât asupra lor moarte de sabie. ªi venind la locul hotãrât spre tãiere, fãrã de veste ºi-au dat sfinþii sufletele lor lui Dumnezeu, cu pace; iar gealaþii, cuprinºi fiind de frica tiranului, le-au tãiat capetele, moarte fiindu-le trupurile. Tot în aceastã zi, pomenirea Sfântului Teoctist mãrturisitorul ºi Patriciul, ce a fost famen, în zilele Teodorei Augustei împãrãtesei în anii 829. Cu ale lor sfinte rugãciuni, Doamne, miluieºte-ne ºi ne mântuieºte pe noi. Amin. Sursa : ttp://www.calendar-ortodox.ro |