Sinaxar 17 Noiembrie În aceastã lunã, în ziua a ºaptesprezecea, pomenirea celui dintre sfinþi Pãrintelui nostru Grigorie, fãcãtorul de minuni, episcopul Neocezareii. Acesta a trãit în zilele împãratului Aurelian ºi era din pãrinþi elini ºi de tânãr a ales partea cea bunã, cunoscând adevãrata credinþã în Hristos. Crescând el în vârsta, creºtea ºi dreapta credinþã într-însul. Iar din pricina mãrimii ºi mulþimii minunilor ce fãcea, a dobândit numele sãu, cãci a fost chemat fãcãtor de minuni. Aflându-se încã la scoalã în Alexandria, dupã obicei învãþând filozofia, a venit la el o femeie desfrânatã cu gândul ca apoi sã-l cleveteascã, îndemnatã fiind de alþi ucenici ce erau cu dânsul. Însã cuprinsã fiind de demon care o zbuciuma, sfântul a tãmãduit-o cu rugãciunea sa. A vãzut sfântul ºi pe Preasfânta Nãscãtoarea de Dumnezeu, împreunã cu Ioan cuvântãtorul de Dumnezeu, aievea învãþându-l taina Sfintei Treimi. ªi dupã ce a fost hirotonit episcop al Neocezareii de Fedim, episcopul Amasiei, ºi dupã ce a mers la biserica ce i s-a dat, se spune cã a fãcut multe minuni, care nu s-au auzit, ºi mai mari decât se pot crede. Cã a pornit cu rugãciunea o piatrã mare cât un munte ºi a mutat-o în altã parte. ªi fiind sfântul cãlãtor s-a abãtut de a intrat într-o capiºte idoleascã, unde a gonit demonii de acolo ºi dupã ce s-a dus sfântul, n-au mai cutezat sã intre demonii acolo. Aceasta aflând cel ce purta grija capiºtei, s-a mâniat pe sfântul. Iar sfântul a scris pe o hârtie: "Eu, Grigorie, poruncesc þie, satano, intrã", ºi punând-o în capiºte, au intrat iarãºi demonii în ea. Iar mai-marele capiºtei s-a îngrozit de aceastã minune ºi a devenit ucenic lui Hristos, apropiindu-se de marele Grigorie. ªi un lac mare, ce fãcea valuri ca marea, l-a secat ºi l-a fãcut uscat, secând împreunã ºi vrajba pe care doi fraþi o aveau între dânºii, zicând fiecare cã a fost lacul lui. Oprit-a ºi calea unui râu, rugat fiind de locuitorii de acolo, înfigându-ºi toiagul în udãtura pãmântului cea repede, fãcând atunci minuni peste minuni. Cãci se vedea unde se întorcea apa înapoi, ca ºi cum s-ar fi temut a se atinge de toiag, care toiag, uscat fiind ºi lipsit fiind de fireascã umezealã, s-a fãcut copac verde ºi frumos, ºi nici îndelungarea vremii n-a stricat minunea, ci ºi acum, precum se spune, apa ocoleºte pe departe, iar copacul stând de atâþia ani propovãduieºte puterea lui Hristos arãtatã prin marele Grigorie. Afarã de aceasta, pe un evreu, ce se prefãcea cã este mort zãcând rãsturnat, l-a fãcut cu adevãrat mort, precum el se prefãcea. Altãdatã iarãºi fãcând rugãciune în munte, s-a arãtat ca fiind copac celor ce cãutau sã-i facã rãu. Deci, venind vremea trecerii cãtre Domnul, a mulþumit lui Dumnezeu cã, primind cetatea sa cu mulþi oameni ºi fiind plinã de necredincioºi ºi pãgânãtate, a lãsat-o cu toþi aºezaþi în credinþã. Tot în aceastã zi, pomenirea Pãrintelui nostru Cuviosului ºi Mãrturisitorului Lazãr zugravul (iconograful). Acest sfânt de mic copil s-a fãcut monah ºi a învãþat meºteºugul zugrãvirii (al iconografiei, picturii icoanelor ºi frescelor). Iar pe lângã viaþa asprã ºi înfrânarea ce întrebuinþa, se silea fericitul încã ºi spre milostenie. Pentru care a ºi primit harul preoþiei. Iar dupã ce s-a fãcut preot, a dat rãzboi împotriva tuturor eresurilor, ºi atât de multe necazuri a suferit, nu numai de la nestorieni ºi eutihieni ºi dioscoreni, ci ºi de la luptãtorii împotriva icoanelor, încât este cu neputinþã prin cuvânt a se spune. Ci ºi la Roma cea veche a fost trimis ca sã ajute pãrinteºtile ºi apostoleºtile dogme, cãrora le dau rãzboi luptãtorii împotriva icoanelor. ªi, întorcându-se de la Roma la Constantinopol, iarãºi a fost trimis la Roma pentru aceeaºi pricina; ºi în drumul sãu de a doua oarã la Roma, pe la mijlocul cãii, s-a îmbolnãvit din tulburãrile vremii, ºi aºa ºi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Iar cinstitul lui trup, fiind adus la împãrãteasa cetãþilor, a fost aºezat în mãnãstirea ce se numea a lui Evandru. Tot în aceastã zi, pomenirea Preacuviosului Pãrintelui nostru Zaharia Ciobotarul ºi a lui Ioan. Povestire foarte folositoare Un om oarecare, vestit în lucrãrile lumeºti, cu numele Ioan, lepãdând toate îndulcirile vieþii, ducea o viaþã smeritã ºi monahiceascã. ªi îndeletnicindu-se cu fapte dumnezeieºti, se sârguia ca sã placã numai lui Dumnezeu. Deci, ostenindu-se pururea întru rugãciuni ºi cereri, tindea ºi sporea cãtre cele mai înaintate ºi mai mari isprãvi. Fiindcã, pe lângã celelalte ale lui pãºiri, avea obicei a se duce ca sã privegheze toatã noaptea la bisericile Domnului. Într-o noapte, s-a dus la biserica cea mare a Sfintei Sofia ce se afla în Constantinopol ºi, aflând uºile încuiate, a ºezut acolo pe un scaun ce era aproape, fiind ostenit el, ºi întru ºederea sa îºi citea slujba cu glas ºovãitor. ªi iatã a vãzut o strãlucire de luminã, ce venea de afarã, ºi privind mai cu luare aminte, a vãzut un bãrbat cucernic, care urma dupã lumina aceea. Deci, bucurându-se pentru acea privire, a luat mai bine aminte, voind sã vadã ce are sã facã acel om. ªi când a ajuns omul acela la porþile bisericii Sfintei Sofia, ce erau închise, ºi-a plecat genunchii înaintea porþilor, ºi îndestul a fãcut rugãciune, apoi a ridicat în sus mâinile sale ºi, fãcând semnul crucii pe porþi, îndatã porþile s-au deschis singure, ºi împreunã cu lumina a intrat înãuntru ºi bãrbatul acela. ªi dupã ce a intrat, iarãºi a plecat genunchii pe pardosealã, unde deasupra era zugrãvitã icoana Preasfintei Nãscãtoarei de Dumnezeu, ºi, sculându-se, a deschis ºi acolo porþile. ªi venind la porþile cele frumoase de argint ale bisericii în pridvor, destulã rugãciune a fãcut acolo, apoi cu semnul crucii le-a deschis ºi pe acelea, ºi aºa a intrat în bisericã cu totul luminat fiind. Iar femeia acelui dumnezeiesc bãrbat a aprins lumânarea din candela ºi a dus-o bãrbatului ei; însã el nu s-a culcat pe pat, nici nu ºi-a odihnit trupul în vreun alt chip, ci a început sã lucreze, cãci era ciobotar. Atunci ºi cel ce-i urma lui, vrednicul de pomenire Ioan, fãrã de sfialã a intrat înãuntrul casei, ºi cãzând la picioarele lui, le udã cu lacrimi ºi rugându-l pe el, zicea: "Nu te ascunde de mine, cine eºti, ºi care este înalta ta vieþuire, prin care faci astfel de minuni, pe care le-am vãzut însumi cu ochii mei". Iar, smerit-cugetãtorul acela zicea: "Iartã, bãtrânule, pentru Domnul. Eu sunt om pãcãtos ºi nu am la sinemi nici o faptã bunã. Cã cine sunt eu pãcãtosul? Sau de unde am învãþat vreo înaltã vieþuire, precum singur zici, în vreme ce sunt sãrac ºi mã aflu lucrãtor meºteºugului celui mai neînsemnat; te-ai înºelat, omule, te-ai înºelat, ºi ai vãzut nãlucã, iar nu adevãrul". Atunci bãtrânul a adãugat lacrimi peste lacrimi, ºi nu înceta a-l jura pe el pe numele lui Dumnezeu, ca sã-i arate lui fapta bunã a sa cea mare. Cãci zicea: "De nu era lucrul dumnezeieºtii pronii, ca sã se descopere petrecerea ta, cu adevãrat nu m-aº fi învrednicit eu cel mai mic sã fiu privitor al acestui fel de tainã". Deci, strâmtorat fiind de jurãminte acel minunat bãrbat s-a sculat de pe scaun ºi, fãcând mai întâi metanie bãtrânului, a început a zice aºa: "Bine sã ºtii, fratele meu, cã nici o ispravã pe pãmânt n-am câºtigat decât sã mã înnoroiesc ºi sã mã întinez cu pãcatele ºi sã cinstesc mai mult desfãtarea trupeascã. Iar dupã aceasta, din bunãtatea Dumnezeului meu, luând în minte frica muncii, dupã cum vezi mi-am luat femeie, dar n-am întinat curãþenia trupului. Ci amândoi cu unire pãzim fecioria ºi tãinuim aceasta, zicând cã ea este stearpã. ªi pânã acum, cu ajutorul lui Dumnezeu, pãzim noi adevãrata curãþenie a sufletului ºi a trupului, pentru dorinþa ºi dragostea Ziditorului nostru. Voi adãuga încã ºi alta, pentru legãtura jurãmântului. Bogãþia mea toatã nu este mai multã decât numai trei arginti ºi jumãtate, ºi cu aceºtia cumpãrând piei, lucrez meºteºugul ciubotelor; ºi dobânda ce o scot de acolo o despart în douã pãrþi: o parte adicã, cea mai dreaptã ºi de cãpetenie, o hãrãzesc lui Hristos, împãrþind-o la sãraci - fraþii lui Hristos; iar cealaltã parte o cheltuiesc la trebuinþele noastre; ºi aºa pururea petrecând, aºtept neîncetat pe înfricoºãtorul Judecãtor ce va sã vinã. ªi-mi aduc aminte de cercetarea cea înfricoºãtoare ce au sã-mi facã cumpliþii demoni". Aceasta poveste auzind-o Ioan ºi înspãimântându-se de curata ºi fericita viaþa a pururea pomenitului Zaharia (cãci aºa se numea), l-a lãudat pe el. Apoi binecuvântându-l pe acel minunat bãrbat, a ieºit din casa lui cu bucurie ºi veselie. ªi Ioan s-a dus la casa unde gãzduia, mulþumind lui Dumnezeu pentru minunile mari ce a vãzut. Iar fericitul Zaharia, cel ce întru adevãr era lipsit de mândrie, voind ca sã fuga de amãgirea deºertãciunii lumeºti, ºi-a lãsat casa sa ºi a fugit, cu desãvârºire necunoscut tuturor fãcându-se. Tot în aceastã zi, pomenirea Preacuviosului Longhin, care cu pace s-a sãvârºit. Tot în aceastã zi, pomenirea Sfântului Ghenadie, patriarhul Constantinopolului, care cu pace s-a sãvârºit. Tot în aceastã zi, pomenirea Sfântului Maxim, patriarhul Constantinopolului, care cu pace s-a sãvârºit. Tot în aceastã zi, pomenirea Preacuviosului Iustin, care cu pace s-a sãvârºit. Tot în aceastã zi, pomenirea Cuviosului Ghenadie, cel ce s-a nevoit în Mãnãstirea Vatoped, ºi a fost dochiar, ºi s-a învrednicit a vedea cum un butoi gol a izvorât untdelemn prin minunea Nãscãtoarei de Dumnezeu, ºi care cu pace s-a sãvârºit. Cu ale lor sfinte rugãciuni, Doamne, miluieºte-ne ºi ne mântuieºte pe noi. Amin. Sursa : http://www.calendar-ortodox.ro |