Sinaxar 5 Noiembrie

În aceasta luna, în ziua a cincea, pomenirea Sfintilor Mucenici Galaction si Epistimi din Emesa.

În oraºul sirian Emesa trãia un cuplu bogat ºi faimos, format din Clitofont ºi Leuchipa, care au rãmas fãrã copii mai multã vreme. Mergînd la preoþi pãgîni cu pomeni pentru a avea copii, totuºi nu s-au învrednicit.

În fruntea oraºului se afla atunci guvernatorul sirian Secund, numit de romani, care era un aspru prigonitor al creºtinilor. Pentru a-i intimida, acesta obiºnuia sã prezinte pe strãzi uneltele de torturã folosite de el. Simpla suspiciune de a face parte din "secta galileianã" (aºa erau numiþi creºtinii de cãtre pãgâni), era de ajuns ca sã fii arestat ºi torturat. În ciuda acestor practici, mulþi dintre creºtini au preferat sã se dea pe mâna lor ca sã sufere pentru Hristos.

Un bãtrîn pe nume Onufrie, care îºi ascundea meseria de preot ºi monah sub haine de cerºetor, mergea din casã în casã pentru a cerºi, propovãduind religia lui Hristos oriunde simþea cã putea întoarce pe pãgâni la calea cea dreaptã.

Într-o zi acesta a ajuns la poarta casei lui Leuchipe. Dîndu-i pomanã, bãtrânul a vãzut-o pe femeie foarte tristã ºi a întrebat-o care este cauza. Spunîndu-i despre necazul ei din familie, Onufrie a început sã o consoleze, vorbindu-i de singurul Dumnezeu adevãrat, cel atoateºtiutor ºi atotputernic, care miluieºte ºi ascultã rugãciunea celor care se întorc la El cu credinþã. Sufletul lui Leuchipe s-a umplut de speranþã ºi a acceptat sã fie botezatã la creºtini.  Curând dupã aceasta, i s-a arãtat în vis cã va naºte un fiu care va fi un adevãrat discipol al lui Hristos. La început, Leuchipe nu i-a împãrtãºit vestea cea minunatã soþului ei ºi, abia dupã ce s-a nãscut copilul, i-a mãrturisit secretul ºi l-a convins ºi pe el sã se boteze.

Ei l-au numit pe copil Galaction ºi l-au crescut în evlavia creºtinã, asigurîndu-i o bunã educaþie. Bãiatul ºi-ar fi putut foarte bine construi o carierã strãlucitã dar a ales viaþa monahalã curatã ºi singuraticã, trãitã în rugãciune.

Când Galaction a împlinit 24 de ani tatãl sãu i-a gãsit o mireasã frumoasã ºi dreaptã, numitã Epistimi. Fiul nu a ieºit din cuvântul tatãlui sãu, dar prin lucrare dumnezeiascã, nunta a fost amânatã. Vizitînd-o pe cea care urma sã-i fie încredinþatã, Galaction i-a dezvãluit treptat credinþa sa. În cele din urmã, a reuºit sã o convingã sã se boteze în credinþa lui Hristos, botez fãcut în secret chiar de el.

Pe lîngã Epistimi, s-a mai botezat ºi un servitor de-al casei, numit Evtolmie. Noii iluminaþi, sub îndrumarea lui Galaction, au hotãrât sã-ºi dedice viaþa monahismului. Astfel, ei au pãrãsit oraºul, îndreptîndu-se spre cele douã mãnãstiri din Muntele Publion, una pentru maici ºi alta pentru cãlugãri. Toþi vieþuitorii mãnãstirilor era bolnavi ºi bãtrâni, astfel încât cei trei au fost nevoiþi sã ducã cu ei toate cele trebuincioase lucrãrilor fizice.

Timp de mai mulþi ani, cãlugãrii s-au nevoit în muncã, rugãciune ºi post. Odatã, Epistimi a avut un vis în care ea împreunã cu Galaction erau într-un palat minunat, în faþa unui rege strãlucitor care le punea niºte coroane de aur pe cap. Aceea avea sã fie o premoniþie pentru mucenicia pe care urmau sã o sufere.

Pãgânii aflarã de existenþã mãnãstirilor ºi au trimis armate sã-i prindã pe monahi, însã aceºtia au reuºit sã se ascundã în munþi. Galaction nu a vrut sã fugã ci rãmânînd în chilia lui, citea Sfânta Scripturã. Când Epistimi a vãzut cum pãgânii îl duceau pe Galaction în lanþuri, a rugat-o pe stareþã sã o lase ºi pe ea sã plece, vrând sã îndure mucenicie pentru Hristos împreunã cu logodnicul ºi învãþãtorul ei. Stareþa a binecuvântat-o ºi plângînd i-a dat drumul.

Sfinþii au fost puºi la munci groaznice, în timp ce se rugau ºi slãveau pe Dumnezeu. Li s-au tãiat mâinile ºi picioarele, apoi limba ºi, în cele din urmã, capul.

Evtolmie, fostul servitor al lui Epistimi, devenit ºi el creºtin în secret, a luat pe asuns trupurile ºi le-a îngropat cu cinste. Mai târziu tot el a lãsat mãrturie scrisã despre viaþa curatã ºi moartea glorioasã a celor doi mucenici, atât pentru cei de atunci cât ºi pentru posteritate.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Apostoli din cei saptezeci, Ermeu, Lin, Gaie, Filolog si Patrova.

Acestia toti erau din cei saptezeci de ucenici ai lui Hristos. Si Patrova, de care aminteste si dumnezeiescul Apostol Pavel în Epistola sa catre Romani, a fost facut episcop la Potiola, pe multi a botezat si i-a adus la Hristos. Iar Ermeu, de care aminteste, de asemenea, Sfântul Pavel în Epistola catre Romani, a fost facut episcop filipenilor. Iar Lin, dupa cum spune Apostolul Petru, a ajuns episcop al Romei celei mari. Iar Gaie, de care iarasi aminteste Apostolul, a fost episcop Efesului, dupa Preasfântul Timotei. Iar Filolog (si de acesta aminteste Apostolul) a fost asezat episcop la Sinopi de Andrei cel întâi chemat. Acestia fiind episcopi în cetatile aratate si multe încercari si necazuri suferind pentru cuvântul dreptei credinte si pe multi învatând si lui Hristos aducându-i, s-au savârsit în Domnul.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor: Domnin, care în foc s-a savârsit; Timotei, Teofil si Teotim, care s-au savârsit fiind batuti cu pumnii; Doroteu prezbiterul, care s-a savârsit fiind dat fiarelor; Eupsihie si Carterie, care s-au savârsit taindu-li-se partile cele ascunse; Silvan, care s-a savârsit fiind batut în temnita cu pumnii; si Pamfil, care s-a savârsit în temnita strujit.

Acestia erau pe vremea lui Maximian tiranul si a lui Urban guvernatorul Palestinei. Deci mult nevoindu-se Fericitul Domnin, si mai înainte de savârsirea muceniciei, a fost osândit înca la multe chinuri si aproape de sfârsitul sau a fost osândit si la tortura prin foc. Iar pe Timotei si pe Teotim si pe Teofil, cei ce erau în floarea tineretilor, frumosi si placuti la fete, i-a osândit tiranul la bataia cu pumnii. Iar pe Doroteu, cucernicul si sfântul batrân, l-au dat spre mâncare fiarelor. Iar pe Carterie si Eupsihie, care aveau vârsta barbatiei depline, i-au prefacut în ceata scopitilor, taindu-li-se partile cele ascunse. Iar pe Silvan, l-a osândit la baie în locul ce se zice Fanon. Iar pe trei fecioare le-au dat la desfrânare, si pe altele le-au pus la închisoare. Si toate acestea într-un singur ceas le-a lucrat tiranul. Iar Pamfil cel împodobit cu toata întelepciunea si virtutea, cumplit fiind batut o data si de doua ori si împreuna cu alti marturisitori fiind aruncat în temnita, sfârsitul muceniciei a luat, savârsindu-se în Hristos.

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului parintelui nostru Grigorie Arhiepiscopul si marturisitorul Alexandriei.

Acest între sfinti Parintele nostru Grigorie din tânara vârsta a iubit pe Hristos si s-a împodobit pe sine cu toate virtutile cele dupa Dumnezeu. Drept aceea, dupa savârsirea preasfântului papa al Alexandriei, din dumnezeiasca pronie a fost hirotonit arhiepiscop Alexandriei, de catre episcopii ce se adunasera împreuna si de catre poporul iubitor de Hristos. Si s-a facut prea ales dascal Ortodoxiei, fiind blând, smerit, milostiv, parinte sarmanilor, sprijinitor vaduvelor, povatuitor ratacitilor, doctor bolnavilor, mângâiere celor scârbiti. Si se putea vedea ca toti se bucurau si se veseleau pentru dânsul. Dar lucratorul de sminteala diavolul, intrând în împaratul acelei vremi Leon luptatorul împotriva icoanelor si insuflându-i socotinte prea întinate, l-a facut sa trimita sa aduca pe sfântul legat de la Alexandria la Constantinopol. Si aceasta facându-se si înfatisându-se sfântul înaintea lui, l-a mustrat pe împarat înaintea a tot senatul, numindu-l eretic si fara de Dumnezeu si necredincios. Iar tiranul, nesuferind ocarile acestea, i-a sfâsiat trupul cu ranile, batându-l cu vine de bou. Iar sfântul cu multumita suferind bataia, zicea catre cei de fata: "Pentru sfânta icoana a Hristosului meu, gata sunt a suferi taiere peste toate partile trupului meu". Acestea auzind, spurcatul împarat, a poruncit ca sfântul sa fie surghiunit. Si mergând fericitul în surghiun, si ani câtiva acolo petrecând, si-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Castor si Agatanghel, care prin sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului Iona, mitropolit de Novgorod.

Cu ale lor sfinte rugãciuni, Doamne, miluieºte-ne ºi ne mântuieºte pe noi. Amin.

 Sursa : http://www.calendar-ortodox.ro