Sinaxar 20 Octombrie

În aceasta luna, în ziua a douazecea, pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Artemie.

Acest fericit Artemie, fiind duce si august al Alexandriei si patriciu, era cinstit de marele împarat Constantin; luând însa împaratia Iulian Paravatul, si prigonind pe crestini la Antiohia, a mers nechemat fericitul acesta la chinuri; si mustrând faradelegea aceluia, l-au batut cu vine de bou crude, si l-au zgâriat pe spate cu brice ascutite si taioase, si i-au patruns coastele si tâmplele cu tepusi. Si despicând taietorii de pietre o piatra mare l-au bagat într-însa si lasând piatra peste dânsul, a fost turtit sfântul si i-au sarit ochii si matele pe pamânt; dupa aceea i-au taiat capul. Si asa a luat de trei ori fericitul cununa cea nevestejita a muceniciei. Iar sfintele lui moaste s-au adus de la Antiohia la Constantinopol, de catre femeia unui oarecare diacon, ce se chema Aristis. Si a fost îngropat la locul ce se numeste Ocsia.

Tot în aceasta zi, Sfintii Mucenici Evor si Evnoi, fiind ucisi cu pietre s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, Cuvioasa Maica noastra Matroana cea de la cetatea Hios.

Sfânta Matroana s-a nãscut prin secolul al XIV-lea, în satul Volissos din Chios, într-o familie înstãritã, cu pãrinþi evlavioºi, pe nume Leon ºi Ana. Încã din tinereþe sfânta avea înclinaþii spre monasticism. Într-o zi ea ºi-a pãrãsit pãrinþii, mergînd sã locuiascã într-un loc pustiu, unde a gãsit o micã mãnãstire de mãicuþe. Curând, i s-au alãturat acolo ºi alte cãlugãriþe, nevoindu-se împreunã pentru mântuire.

Sf. Matroana a fãcut minuni cât a fost în viaþã dar ºi dupã aceea, fiind slãvitã în Chios pentru viaþa sa curatã ºi sfântã. Ea era milostivã cu sãracii ºi avea puteri de a vindeca bolnavii.

Acatistul Sf. Matroana a fost compus de Mitropolitul Nichita din Rodos ºi a fost gãsit într-un codice din anul 1455, unde se consemneazã cã sfânta a murit înainte de aceastã datã.

Sf. Matroana mai este prãznuitã ºi în ziua de 15 iulie, când i-a fost gãsit capul.

Tot în aceasta zi, Cuviosul si purtatorul de Dumnezeu Parintele nostru Gherasim cel nou, sihastru cel din Peloponez, ale carui sfinte moaste sunt în Chefalonia, care în pace s-a savârsit.

Sfântul Gherasim, Noul Pustnic al Cefaloniei, s-a nãscut în satul Trikkala din Peloponez. În primii ani ai maturitãþii s.a cãlugãrit pe insula Zakynthos, dupã care a plecat la Muntele Athos unde a devenit schimonah, studiind împreunã cu pustnicii de pe Sfântul Munte. Primind binecuvântare de la pãrinþi, cãlugãrul s-a dus la Ierusalim sã se închine la Sfântul Mormânt Dãtãtor de Viaþã al Mântuitorului. Dupã ce a vizitat multe din locurile sfinte din Ierusalim, Muntele Sinai, Antiohia, Damasc, Alexandria ºi Egipt, el s-a întors la Ierusalim, devenind îngrijitor de candele la Sfântul Mormânt.

Cãlugãrul a fost hirotonit diacon ºi apoi preot de cãtre Patriarhul Gherman al Ierusalimului (1534-1579). Sf. Gherasim a continuat sã trãiascã viaþã sfântã. Pentru singurãtate s-a retras la Iordan, unde a petrecut patruzeci de zile fãrã întrerupere. Binecuvântat de patriarh pentru o viaþã solitarã, Sf. Gherasim s-a retras în singurãtatea din Zakynthos, unde s-a hrãnit numai cu ierburi.

Dupã cinci ani, a simþit dorinþa de a pleca pe insula Cefalonia unde ºi-a gãsit adãpost într-o peºterã. Sfântul a restaurat biserica din Omala ºi a construit o mãnãstire de mãicuþe unde a trãit, a muncit ºi a privegheat neîntrerupt timp de treizeci de ani. El se ruga îngenunchind pe pãmântul gol. Pentru viaþa lui sfântã, Gherasim s-a învrednicit de darul vindecãrii bolnavilor ºi a izgonirii duhurilor necurate. 

La vârsta de 71 de ani, sfântul a ºtiut cã va muri curând. Dupã ce le-a binecuvântat pe mãicuþe, a adormit cu pace întru Domnul în 15 august 1579. Dupã doi ani, deschizîndu-i-se mormântul, s-au descoperit moaºtele sale întregi ºi frumos mirositoare, vindecãtoare de boli.

Deoarece Adormirea Maicii Domnului se sãrbãtoreºte în 15 august, Sf. Gherasim se prãznuieºte în 16 august. În ziua de 20 octombrie se prãznuieºte dezvelirea moaºtelor sfântului, în anul 1581.

Tot în aceasta zi, Sfintii Mucenici Zevina, Ghermano, Nichifor si Antonin, care de sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, Sfânta Mucenita Manato fecioara care de foc s-a savârsit.

Cu ale lor sfinte rugãciuni, Doamne, miluieºte-ne ºi ne mântuieºte pe noi. Amin.

 Sursa : http://www.calendar-ortodox.ro