Ştiri:

123 de ani de la moartea lui Mihai EminescuInapoi  

La 15 iunie 1889, Luceafărul se stingea pe pământ, ca să se aprindă pentru totdeauna pe cerul neamului românesc. Avea 39 de ani. Astăzi se împlinesc 123 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu. Ultimul romantic.

Odă (în metru antic)

Nu credeam să-nvăț a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi,
Ochii mei ’nălțam visători la steaua
Singurătății.

Când deodată tu răsăriși în cale-mi,
Suferință tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morții
Ne’ndurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...
Pot să mai re’nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniștit, pe mine
Mie redă-mă! (Mihai Eminescu)

Versurile sale înfloresc în centrul universului nostru, al românilor.

Iar cei care au lăsat să le pătrundă, în suflet, măcar o rază din lumina sa de astru, nu au cum să nu șoptească măcar un vers scris de el, astăzi, la 15 iunie.

În Cartea de impresii a Memorialului de la Ipotești, locul în care, dacă te lași purtat de legănarea codrului sau de parfumul teilor, poți simți că l-ai întâlnit pe Mihai Eminescu, s-au scris multe cuvinte de iubire pentru Poet. Reacția vizitatorului este una de pioșenie, aproape.
Pentru că: "La zidirea Soarelui, se știe,/ Cerul a muncit o veșnicie,/ Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu,/ Ne-am ales cu domnul Eminescu./ Domnul cel de pasăre măiastră,/ Domnul cel de nemurirea noastră-Eminescu.(...)."
Poate cele mai frumoase versuri închinate de un poet, Grigore Vieru, lui Mihai Eminescu. În ianuarie 1988, Grigore Vieru a ajuns, în sfârșit, în casa lui Eminescu: "Ai ajuns prea târziu la mine, am ajuns prea târziu la Tine, bădie Mihai, Te rog să mă ierți. Sunt fericit că am, în sfârșit, norocul să-mi lipesc lacrima inimii de această eternă Icoană mereu născătoare de noi și noi minuni românești". Grigore Vieru, 1.I.1988.

Un alt vizitator îi scria, într-un stil familiar: "Dragul meu Mihail, am trecut să văd ce mai faci. Am găsit fânul pus la uscat și mormintele părinților tăi, am văzut liniștea verdelui și umanitatea împletită cu divinul din ființa «argaților tăi». Îmi este foarte dor de tine, dar sper să ne vedem odată și odată ca să putem sta de vorba mai mult decât data trecută.... Voi veni lângă tine plină de maci și de frumoase spice de grâu. Așa mă vei recunoaște. Dacă vei citi cuvintele mele, bucură-te, pentru că te iubesc și te aștept". Indescifrabil, 15 iunie 1995.

Eminescologul Petru Creția scria, de data aceasta mai mult pentru vizitatori, dar poate și mai mult pentru cei care încearcă să-l transforme în colb și nu-i înțeleg acea lumină de astru. "Gândiți-vă la acei ultimi șase ani ai lui, gândiți-vă cu durere și cu respect. Au fost ani de-a lungul cărora Eminescu n-a mai fost Eminescu și în care Eminescu știa bine, cu o suferință sfâșietoare, că nu mai este Eminescu. Dar în care nu știa, umilit de neputință, ce va rămâne din el, că locul lui se va afla, pe veci, printre poeții cei mai puri și mai înalți ai lumii. Anii aceia au fost, după aspra lege a firii, răscumpărarea unei prea mari arderi, a unei prea îmbelșugate și străbătătoare respirații, a unor prea mari, zădărnicite și zadarnice, iubiri, dintre care nu cea mai mică a fost pentru neamul lui. A trăit atunci ca un om îngropat în nimicnicie, fără să știe că va învia spălat de tot răul lumii și că, în eternitatea istoriei, toți ai lui, noi cu înaintașii și urmașii noștri, îl vor iubi ca pe nimeni altcineva." 1 VIII ’91.

Îl vor iubi... "Pentru că noi, românii, suntem prin naștere eminescieni, eu simt astăzi emoția reîntoarcerii la locul nașterii mele adevărate. Vă mulțumesc printr-o plecăciune de suflet că mi-ați oferit prilejul de a trăi acest sentiment. Eusebiu Ștefănescu, azi –15-iunie-2000."

Citind cartea de impresii am primit o lecție de patriotism și una de dragoste de Eminescu: "Orice român trebuie să treacă prin Casa Eminescu, fie cea din simțirea lui, din opera citită, fie cea din urmele lăsate de Eminescu. Ferice de acei români care au avut acest drept de la naștere – să vină oricând la Ipotești. Ferice de mine că am ajuns aici. Va trebui să fac altceva de azi înainte. Încă nu știu bine ce anume. Dar știu – ceva mai mult decât până acuma. Valentina Butnaru, președintele Societății «Limba noastră cea romană» de la Chișinău.
Aug.2001".

Poate că în fiecare an, la 15 iunie, pe la ora 16:30 (un martor povestește că la această oră a murit Eminescu după ce ar fi fost lovit în cap cu o piatră), ar trebui să se instituie minutul național de tăcere. Spre aducere aminte.

Sursa : http://www.jurnalul.ro/calendar/123-de-ani-de-la-moartea-lui-mihai-eminescu-615631.htm




    Total 4 Comentarii
1
  Adaugat de: vqiKWGn7s1
10 August 2014 (03:59)
Cx00cDN9YM
I too think when I write about winrtig or about what winrtig (and actually about reading,too) means to me, I go to a deep place. Writing is one way to make sense of a hurting world or a hurting self. It gives perspective. It lays the cool ha nd of healing to a fevered brow. It draws us out of ourselv es to the realms of the divine, the high mountains of joy. O nce there we use our voices and our words to call forth the other pilgrims, to point to the paths and the pitfalls. Than ks for your post it touched me.
  Adaugat de: 4Cvlxvnuyf
10 August 2014 (06:08)
fygNgoNK02T
You mean I talk to myself?! I thghout I was talking to my com puter. Another mystery explained! But yes, I have even been recomened to a mental health professional because of someone who saw me pacing on my balcony while using a voice recogni tion program. They though I had lost my mind because they di d not see the computer I was telling the story to.
  Adaugat de: zy3JNVwGLG
05 Iunie 2016 (02:26)
l2xNLoxL
TO: BarryDRE: Don't........our enduring culture of chival ry means that nobody wants to "hit a girl", even w hen it's not in the physical arena. -- BarryD....count o n that one.Any woman who strikes me is inviting retribution on a level at or, possibly, beyond that level. It depends on the situation. Someone, even a woman, pulls lethal weapons on me, e.g., a knife, is welcome to receive a round from a . 45 ACP. Or whatever else I can get my hands on.(Rgards,Chuck ele)[Wanna 'play' with the Big Boys? Game on! Gloves off!]
  Adaugat de: p6vo2mrqAiZ
05 Iunie 2016 (02:59)
x95ed1yAE
Tullelicious!!! Aaah Nadja. I haven;t seen her in soooo long. Legs the size of towers. I always loved her because she rem ained less celebrified & had Mark Vado!rloo....wnof!e!
1
    *Toate campurile sunt obligatorii.
  Nume
 
  Titlu
 
  Text
 
NEWSLETTER
  Aboneaza-te la newsletter
  pentru a primi prin e-mail
  ultimile noutati
Opinia Publică
Care ar trebui sa fie prioritățile instituțiilor statului pentru județul Botoșani ?
Investiții în infrastructură
Investiții în sănătate
Valorificarea turismului rural
Investiții în agricultură
Atragerea investitorilor străini în județ
Total voturi: 106
Fotografia Zilei

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce mor, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. ( I Corinteni 1;18)   citeste tot

Evenimentele Zilei

Sinaxar 24 Noiembrie În această lună, în ziua a douăzeci și patra, pomenirea celui între sfinți Părintelui nostru Clement, episcopul Romei. Fericitul și preaînțeleptul Clement era roman de neam și se trăgea din neam &i citeste tot




www.ghe.ro

www.transformatoaredetensiune.ro

www.aquabotosani.ro

www.comunebotosani.ro

www.imobiliarebt.ro