Cum se vede țara din Horodiștea, unde se atârnã harta în cui? Tescovinã și politicã la Polul Nord al României

Horodiștenii, câți au mai rãmas, sunt oameni care se uitã de sus, la propriu, cãtre noi. Viața la țarã, acolo unde nimeni nu și-a propus sã ajungã, în nordul extrem al țãrii, are o logicã. Ei sunt sus și noi cam mici.

Satul Horodiștea, aparținãtor de comuna Pãltiniș, din județul Botoșani, este cea mai nordicã localitate din țarã. Coordonatele sale sunt: latitudine 48°14′9″ Nord și longitudine 26°43′59″ Est. „Bucureștiul se vede tare mic de aici, de la noi”, te fixeazã Constantin Negru, asistentul medical de la dispensarul din Horodiștea. Doar 900 de oameni mai populeazã cele 700 de gospodãrii ale așezãrii. Structura etnicã e 100% româneascã. Politica îi lasã rece, habar n-au de gazele de șist, Roșia Montanã e un punct pe hartã, iar la televizor se uitã la Suleyman Magnificul.

Majoritatea sunt bãtrâni, cã tineretul a plecat la oraș sau în strãinãtate. Natalitatea a scãzut de șase ori în zece ani. Oamenii trãiesc de pe urma porumbului, flori-soarelui și a soiei. „Au dat samagonul pe țuicã și tescovinã, cã nu mai are cine sã scoatã sfecla din pãmânt!”, se îmbufneazã viceprimarul Gheorghe Olariu, fostul poștaș din sat, ajuns acum la al treilea mandat la primãrie. „O cinzeacã nu doriți? Ceva bun, de casã..., o țuiculițã de prunã!”, te îmbie vicele. Când vede cã te uiți la ceas, scoate trei pãhãruțe: „Hai cã iau și eu cu dumneavoastrã!”. E ora nouã fãrã zece dimineața.

”Io vãd Capitala în hopuri”

Principala problemã a vicelui Olariu e apa: „Jumãtate din sat are o sutã de fântâni și cealaltã niciuna! Vara, câte trei sãptãmâni, n-am o lingurã de apã sã dau la oameni...”, te pune la curent edilul. De București ce spune? „Io vãd Capitala în hopuri, inconsecvent, în vorbe și fapte. Ne aburesc... Ponta mi se pare slãbuț, iar Crin ar vrea da’ nu prea poate”, e dezamãgit viceprimarul liberal din satul care i-a dat poseritãții pe judoka Alina Dumitru și pe Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, singurul sfânt român cu rude în viațã.

Sunt case frumoase în Horodiștea. La urma urmei e localitate de frontierã, pe granița UE cu Moldova și Ucraina. „Cu țigãrile se mai aude, îi mai prinde, da’ nu horodișteni sau pãltinișeni. Fac dorohoienii și darabanenii!”, își apãrã vicele electoratul. Lângã primãrie, pe o sârmã de rufe, atârnã la uscat tricourile echipei de fotbal sãtești. Pãltinișul tocmai a bãtut cu 1-0 în deplasare la Dersca!

Politicã de tescovinã

„Nu se zãrește Bucureștiul de aci! Promite mult și nu face nimic. Au zis cã mãresc pensiile, da’ 3,7% n-ajunge la o pensie micã. Nici Ponta, nici Antonescu nu-s serioși... și Bãsescu e pe ultima sutã! Trebe promovat tineretul!”, e înțelept Ioan Gușu, de 68 de ani, fost șofer care a ajuns chiar și la București. A fost ultima oarã în concediu acum 14 ani și este de acord cu gazele de șist și cu proiectul Roșia Montanã: „Sã fie locuri de muncã, da’ fãrã poluare”.

Bãtrânul tocmai a dat jos, din cãruța trasã de iapa Pãpușa, de zece ani, niște butoaie cu 200 de kilograme de borhot de struguri. „Ies cam 30-35 de kile de tescovinã, la 50 de grade!”, aproximeazã din ochi Eugen Olaru, fratele vicelui și țuicarul satului, sprijinit pe cazanul de țuicã. „Mi-ar place sã stau la București, da’ sã fac bani aici!”, analizeazã țuicarul o ipotezã practic imposibilã.

„A mai murit cineva prin sat?”

Pe drumul de pãmânt cãtre cel mai nordic cot al Prutului, înspre borna SF 926 unde, peste râu, se aflã satele Criva din Moldova și mai încolo, Mãmãliga, din Ucraina, se aflã cãsuța Mariei Adascãlului, de 84 de ani, cea mai nordicã locuitoare din România. Bãbuța mai are trei dinți pe gingia de sus, e cocârjatã de muncã, aproape paralel cu pãmântul, dar tocmai a terminat de spãlat și deretecat prin bãtãtura unde stãpâni sunt cãțelul Grivei și cãțelușa Gãlbenuța.

„Am lucrat la colectivã și am 350 de lei pensie, da’ mã descurc!”, e bucuroasã de oaspeți bãtrânica. Are curent electric doar de câțiva ani, dar televizorul adus de fiicãs,a și ea pensionarã, e doar o mobilã. Știe cine e președintele României? „M-ați luat repede și m-am zãpãcit de cap!’, se îmbujoreazã tanti Maria. Se gândește un pic și spune ușor îndoitã: „Cre’ cã Bãsescu! E frumos și are douã fete…”. La prânz a mâncat mãmãligã cu brânzã și smântânã. „Desearã, am ciorbã de fasole cu pãtrunjel. Așa, ca la țarã...”. La plecare, curioasã, îl chestioneazã pe viceprimar: „A mai murit cineva prin sat?”.

Vocea crâșmei

La magazinul mixt din sat, botezat „La moarã“, se dã bãuturã la pahar. Ilie Amalance, fost sudor, de 69 de ani, Gheorghe Socianu, cu un an mai mic, ex-mecanic agricol, Casian Liviu Lepter, de 62 de ani, sudor pensionar și Dumitru Hrișcã, ex-agricultor, de 86 de ani, au pus de-o “Poianã a lui Iocan”. Beau un lichid, la un leu suta de mililitri, dintr-un pet pe care scrie „Votcã”. La televizor aflã ce-i prin țarã și la crâșmã ce-i prin sat. Casian dominã dezbaterea: „Dintre toți politicienii, Ponta vrea ceva, da’ n-are putere, iar Bãsescu pleacã la pensie! Mi-e îmi place de ginerele lu’ Regele Mihai! Ãla, Duda! Mai avem oleacã de tras, cã se scumpește benzina și urmeazã crãpelnița și țigara. Tre’ sã vinã unu’ capabil!”. Moș Hrișcã schimbã subiectul: „Alea cu gazele de șist și aurul sunã bine. Cã mai mãnâncã omu’ o pâine”.

Bãtrânul a rãmas singur de când i-au murit și femeia și bãiatul și a rãmas singur pe lume cu pensia lui de 490 de lei: „Noroc cu mine cã n-am nicio boalã! La bãtrânețe, m-a lãsat Dumnezeu liniștit”. Toți patru au, însã o pãrere comunã: „Dacã ajungeți la Crin Antonescu spuneți-i, de la noi, sã-și vadã de treabã, cã nu e rându’ lui!”. Floarea Râșca, cârciumãreasa, vorbãreațã dintr-un anumit motiv, îi acompaniazã: „Politicienii în loc sã mã îmbrace, m-au dezbrãcat, de mi se vede chelea!”. Vicele Olariu, e îngãduior: „E gustatã de dimineațã!”.

În maximum zece ani școala se va desființa

Vica Chieptroșu e una dintre cele douã învãțãtoare ale școlii sãtești. Are 39 de ani și de șase le predã picilor din Horodiștea. „N-aș da locu’ ãsta pe București! În tinerețe voiam la oraș, da’ acu’ n-aș pleca! Am copii cuminți și pãrinți înțelegãtori. Necazul e cã avem calculatoare, da’ n-avem internet. Și, încã ceva, am doar 44 de copii la I-IV și 12 la grãdinițã. Dar nu prea mai sunt nașteri, așa cã, în cinci-șase ani, școala se va desființa!”, e sumbrã doamna Vica. Acum, dacã sunt zece nașteri pe an, în Horodiștea. Viceprimarul confirmã: “În anii ’70 erau minim 60!”. Asistentul medical Constantin Negru completeazã: „Anul ãsta am avut 11 nașteri... Acu’ zece ani, erau minim 50!”. Culmea, deși aflați într-u județ cu „alcoolemie” ridicatã, bolile cele mai fecvente sunt cele banale: reumatismul, afecțiunile cardio-vasculare și cele respiratorii. Bolile bãtrâneții ale unei populații îmbãtrânite. „Alcoolul nu mai e o problemã. Cei care beau au cam dispãrut!”, râde asistentul care se definește ca „moș“, nu ca moașã a comunei.

Și, mai este ceva. Horodiștea este cea mai apropiatã așezare româneascã de Cernobâl. Radiațiile au fãcut prãpãd, dar nu existã statistici. Azi nu mai sunt probleme: „Acum zece ani, a fost un apogeu al cancerului. Acum nu mai e, cã a scãzut populația!”.

Urmașa din Horodiștea a Sf. Ioan Iacob Hozevitul

Georgeta Bajureanu, o bãbuțã de 88 de ani, este una dintre cele cinci rude în viațã ale Sf. Ioan Iacob Hozevitul, un horodiștean decedat în 1960 și sanctificat 20 de ani ma târziu, de prelații ortodocși pe stil vechi. Astãzi, cãsuța unde cei doi verișori primari au copilãrit este declaratã „Casã Memorialã”. Bãtrâna stã singurã într-o gospodãrie de care își vede singurã. „Sfântu’ e cu unșpe ani mai mare ca mine. El a rãmas singur cu bunica, cã taicã-sãu a murit în rãzboi și maicã-sa la puțin dupã nãștere. Apoi, l-au luat alte rude...”, povestește bãtrânica în timp ce vegheazã la o gãinã cãzutã cloșcã dupã ce, nu se știe cum, și-a sucit un picioruș. „Mã simt foarte fericitã! Trebuie sã fim demni la credințã, sã nu ne certãm și sã fim buni la suflet!”, predicã femeia. Este ruptã de lume și timpuri: „La televizor mã uit la vreme... Politica nu-i de mine, cã-s bãtrânã”. Mai are un pic de spãlat și o sã mãnânce de prânz: „Un pireuț de cartofi și un oușor...”.

Sursã articol : http://www.evz.ro/detalii/stiri/cum-se-vede-tara-din-horodistea-unde-se-atarna-harta-in-cui-tescovina-si-politica-la-pol-1074627.html