Unirea Principatelor române sub Alexandru Ioan Cuza (1859)

7 octombrie 1857 – În cadrul Adunãrii ad-hoc a Moldovei, Mihail Kogãlniceanu prezenta Proiectul de rezoluþie care cuprindea “dorinþele fundamentale” ale românilor moldoveni, arãtân...d cã “dorinþa cea mai mare” este Unirea Principatelor într-un singur stat.

Entuziasmaþi de victoria obþinutã de confraþii unioniºti moldoveni, deputaþii munteni din Adunarea Electivã dau votul lor la 24 ianuarie 1859, aceluiasi Alexandru Ioan Cuza, transpunând astfel, în fapt, peste prevederile Convenþiei de la Paris, dorinþa naþiunii române. În ziua de 5 februarie 1859, domnitorul Cuza a fost oaspetele oraºului Focºani. Mii de oameni i-au ieºit în cale în drumul dinspre Mãrãºeºti, pe unde venea de la Iaºi. În cinstea Domnitorului, s-au ridicat pe ºosea, pe uliþele pe unde trebuia sa treacã ºi, în faþa curþii boierilor Dãscãlescu, patru arcuri de triumf, impodobite cu verdeaþa ºi infãºurate în pânzã tricolorã.
Sute de felinare (850), improvizate în grabã, 150 ceaune ºi 650 ulcele de tuci cu smoalã, pacurã (s-au consumat 30 vedre) ºi seu (60 ocale) erau aºezate pe uliþe, pentru a se aprinde ºi a lumina feeric oraºul. S-au mai ridicat în oraº, mai multe piramide, acoperite cu frunze de brad ºi pe care ardeau lumânãri ºi felinare. Dupã condica de cheltuieli, municipalitatea a cheltuit 6630 lei ºi 32 parale, din care numai pentru artificii 1354 lei ºi 20 parale. Mai în toate casele particulare, s-au arborat steaguri, s-au împodobit porþile cu verdeaþã ºi la ferestre, toata noaptea au ars lumânãrile bucuriei obºteºti. “La apariþia Domnului, lumea a isbucnit în urale, douã muzici miliare, una din Iaºi ºi alta din Bucureºti, precum ºi tarafe de lãutari, cântau Hora Unirii ºi un imn al vremii “Timpuri de Marire”. Valuri de flori s-au revãrsat în calea Domnului, care s-a scoborât din diligenþã". Ajungând la hotar, unde era al doilea arc de triumf, Domnitorul s-a oprit, ºi a chemat la el pe cei doi soldaþi care fãceau de straja la hotar: un moldovean ºi un muntean. Le-a spus ca sunt fraþi ºi i-a pus sã se îmbrãþiºeze. Apoi a dat poruncã ca fiecare sã meargã la cazarma lui ºi sã comunice comandirilor cã de azi înainte ºi pe vecii vecilor, Domnitorul Principatelor Unite, a ridicat gãrzile de la hotarul dintre români, de la Focºani. De aici, însoþit de notabilitaþile oraºului ºi de mulþimea de oameni, Cuza a mers pânã în centrul oraºului, unde au jucat cu toþii Hora Unirii. Noaptea, Domnitorul a fost gãzduit de boierii Dãscãleºti, unde a doua zi a primit în audienþã multã lume, se zice ºi pe Moº Ion Roatã.

La 11 decembrie 1861 a fost datã de domnitor proclamaþia prin care fãcea cunoscut întregii naþiuni ca: “Unirea este îndeplinitã. Naþionalitatea Românã este întemeiatã. Acest fapt mareþ, dorit la generaþiunile trecute, aclamat de Corpurile Legiuitoare, chemat cu cãldura de noi, s-a recunoscut de Înalta Poartã, de Puterile garante ºi s-a înscris în datinile Naþiunilor. Dumnezeul pãrinþilor noºtri a fost cu þara, a fost cu noi. El a întãrit silinþele noastre prin înþelepciunea poporului ºi a condus Naþiunea cãtre un falnic viitor. În zilele de 5 si 24 Ianuarie aþi depus toatã a voastrã încredere în Alesul naþiei, aþi întrunit speranþele voastre într-un singur Domn. Alesul vostru va da astazi o singurã Românie. Vã iubiþi Patria, veþi ºti a o întãri. Sã trãiascã România!”
Sursa : http://istoria.md/articol/261/