Ştiri:

Sinaxar 21 Ianuarie

În această lună, în ziua a douăzeci și una, pomenirea cuviosului nostru părinte Maxim Mărturisitorul.

Cuviosul părinte Maxim a trăit până în zilele răucredinciosului împărat Constans, care a împărățit între anii 642-648. Constans a fost tatăl binecredinciosului împărat Constantin Pogonatul și nepotul viteazului împărat Heraclie, cel care a biruit pe perși, de unde a adus în spate crucea Domnului, de la Ctesifon până la Ierusalim, în anul 629, la 14 septembrie. Cuviosul Maxim fiind iscusit în treburile politice, învățând și meșteșugul bunei cârmuiri, și cu fire bună și minte dreaptă fiind împodobit, a ajuns la împărații cei dinainte sfătuitor împărătesc și secretarul cel dintâi. Dar pentru că se răspândea părerea greșită și vicleană a celor ce ziceau că Mântuitorul a avut numai o voință, înlăturând prin aceasta părere credința în cele două firi ale lui Hristos și pentru că cei răucredincioși răspândeau prin piețe porunci greșite, care întăreau acest eres și lipeau aceste porunci chiar înaintea bisericii celei mari, cuviosul Maxim neputând răbda să se pângărească și el laolaltă cu toți nelegiuiții aceștia, părăsind dregătoriile lumești, n-a mai voit să locuiască în sălașurile păcătoșilor, și a mers la Mănăstirea din Hrisopoli, unde s-a călugărit și a ajuns mai apoi egumen al mănăstirii. Aprinzându-se de dumnezeiască râvnă s-a dus la Roma cea veche, și a înduplecat pe fericitul papă Martin, să strângă un sobor al locului aceluia și să dea anatemei pe începătorii și pe pricinuitorii acestui eres păgânesc, care susțineau că în Hristos este numai o singură voință. El a alcătuit multe scrieri pentru mustrarea și rușinarea celor ce credeau în acest eres, și a scris cărți doveditoare despre adevărul credinței noastre, sprijinite pe Sfânta Scriptură, trimițându-le pretutindeni în lume. Întorcându-se de la Roma, împreună cu cei doi Anastasie, ucenici ai lui, el a fost adus ca vinovat înaintea Senatului care împărtășea împreună cu împăratul același eres. Și în timp ce toți se supuneau voinței împăratului, numai el s-a ridicat împotrivă și a îndemnat și pe alții să nu se supună, încredințându-i prin scrisori să nu-și schimbe credința lor. Din cauza aceasta a fost trimis la închisoare în Tracia și stăruind în dreapta credință i s-a tăiat mâna și limba. Din Tracia a fost trimis în exil în Lazichia, unde a trăit trei ani. Și în plinătatea vârstei fiind, după o boala scurtă, a răposat în Domnul, în anul 662 și a fost îngropat în Mănăstirea sfântului Arsenie, din acea țară a Lazilor, făcând în toate zilele multe minuni. Din cei doi ucenici ai lui, celui mai vârstnic i s-a tăiat și lui limba, și a fost trimis într-o închisoare îndepărtată. Iar cel mai tânăr a fost trimis într-o cetate din Tracia, unde și-a sfârșit viața.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului mucenic Neofit.

Acest sfânt mucenic a fost din Niceea Bitiniei, fiu de părinți binecredincioși, pe nume Teodor și Florentina, în timpul împăratului Dioclețian. De la începutul vieții sale a fost plin de darul lui Dumnezeu. Astfel pe când era abia de 9 ani și învăța carte cu alți copii, făcea rugăciuni și sporea minunat la învățătură. Și venea o porumbiță de zbura în jurul patului lui, vorbind un grai omenesc. Întâmplându-se ca maica lui să moară, copilul a înviat-o prin rugăciunea sa.

Pornind apoi către muntele Olimpului, a intrat într-o peșteră, unde a fost călăuzit de porumbiță. Gonind fiara care se găsea acolo, a locuit în peșteră, fiind hrănit de un înger. Când a fost în vârstă de 11 ani, din arătare dumnezeiască s-a coborât din munte, și-a sărutat părinții, a dat la săraci din avutul lor și s-a întors în munte. La vârsta de 15 ani a stat înaintea guvernatorului Deciu, povățuit fiind de îngeri. Aici, pentru îndrăzneala lui neașteptată, întâi a fost supus la felurite chinuri, după care a fost omorât cu sabia de un barbar, care s-a repezit asupra lui.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului nostru părinte Zosim, episcopul Siracuzei din insula Siciliei.

Acest cuvios părinte era din Sicilia, fiu de părinți credincioși, cucernici și bogați, care aveau o moșie lângă mănăstirea sfintei Lucia fecioara. După ce Zosim s-a născut și a fost înțărcat, a fost dăruit sfintei Lucia, împreună cu moșia. Și viețuind în mănăstire, a fost rânduit păzitor al raclei sfintei. Odată, ducându-se la părinți, acasă, aceștia nu i-au îngăduit să stea cu ei, ci l-au trimis înapoi la locașul sfintei, zicând că trebuie să stea acolo unde a fost dăruit. După treizeci de ani a ajuns egumen al mănăstirii, apoi a fost făcut episcop al cetății Siracuza, de Teodor, papa Romei. Și păstorind bine turma cuvântătoare încredințată lui și pe mulți întorcându-i de la necredință la credință și de la răutate la bunătate, a adormit în pace, trăind cincizeci de ani.

Tot în această zi, pomenirea pătimirii sfinților mucenici Evghenie, Valerian, Candid și Achila, care au mărturisit în Trapezunt.

Acești sfinți mucenici au luptat mucenicește pe vremea împăratului Dioclețian, a lui Maximian și a lui Lisie Duca. Valerian, Candid și Achila ascunzându-se în munții Trapezuntei, Lisie i-a prins. Și mărturisind ei pe Hristos, Lisie i-a exilat într-o mică cetate din ținutul Lazichiei, numită Pitius. De acolo fiind aduși la Trapezunt și înfățișați lui Lisie au fost supuși la multe chinuri și apoi au fost închiși. După câteva zile, prinzând și pe Evghenie l-au bătut cu cruzime, apoi a fost dus împreună cu dregătorul în templul idolilor, unde sfântul rugându-se, au căzut toți idolii și s-au zdrobit ca praful. Pentru aceasta a fost și el supus la chinuri. Apoi toți sfinții fiind băgați într-un cuptor aprins și rămânând nevătămați, au fost omorâți cu sabia.

Tot în această zi, pomenirea sfintei Irina în biserica închinată ei de lângă mare.

Tot în această zi, pomenirea sfintei mucenițe Agni.

Sfânta muceniță Agni era din cetatea Romei și se trăgea dintr-un neam strălucit. Viața ei se potrivea cu numele, căci era curată la suflet și la trup. Multe femei mergeau la dânsa și ea le învăța cuvântul adevărului și le îndemna să cunoască pe Hristos Dumnezeu și Lui unuia să-I slujească. Purtarea ei ajungând la cunoștința cârmuitorului, a fost luată și dusă înaintea lui, unde a fost silită să jertfească idolilor, spunându-i-se că dacă nu va jertfi va fi dusă în casa de desfrânare. Iar ea a zis: "Nici idolilor tăi nu voi jertfi, nici de desfrânare nu-mi pasă, căci cred cu hotărâre în Dumnezeul meu, Care mă va ajuta să scap din toate încercările". Acestea auzindu-le cârmuitorul cel nelegiuit, a chemat pe mai-marele casei de desfrânare și i-a dat în seamă pe Agni cea curată, ca să o ducă, cu o singură îmbrăcăminte pe ea, în casa de batjocură.

După ce a ajuns în casa aceea a satanei, și fiecare de acolo căuta să se apropie de ea ca să o batjocorească, nimeni nefiind împiedicat să se apropie de ea, ci, chiar mai mult, fiecăruia fiindu-i îngăduit să se apropie de ea fără teamă și cu nerușinare. Cei ce se îndreptau spre ea amorțeau cu toții și tuturor li se tăia pofta, rămânând ca și morți. Atunci unul plin de trufie și ca un cal turbat, după ce a batjocorit pe cei ce intraseră la sfânta și rămăseseră amorțiți, s-a apropiat cu multă obrăznicie de sfânta fecioară Agni, dar îndată a rămas fără suflare și a căzut la pământ. După mai multă vreme, unul din cei de față a strigat, zicând: "Mare este credința creștinilor". Intrând și ceilalți, cu un glas au strigat cu toții: "Mare este puterea lui Hristos". Cârmuitorul, auzind acestea, avea sfânta să i se înfățișeze și au adus de față și pe cel mort. Apoi cârmuitorul i-a zis: "Spune, vicleană femeie, cum ai omorât pe acest tânăr?" Sfânta a răspuns: "Când ai poruncit să fiu batjocorită, pe cale, spre casa de desfrânare, s-a luat după mine, un tânăr îmbrăcat în alb, care a intrat în casă și a stat lângă mine. Acesta a amorțit pofta tinerilor iar pe acesta care zace aici mort, care cu trufie și îndrăzneală căuta să se atingă de mine, l-a adus în starea aceasta pe care o vezi". Cârmuitorul a zis: "Cine este acest tânăr îmbrăcat în alb?" Iar sfânta a răspuns: "Domnul și Dumnezeul meu a trimis pe îngerul Său, ca să împiedice să fiu batjocorită". Cârmuitorul a zis iarăși: "De voiești să ne faci să credem că grăiești adevărul, roagă-te Dumnezeului tău și înviază-l". Atunci mucenița, ridicând mâinile spre cer și făcând rugăciuni, mortul îndată a înviat. Și s-au spăimântat toți de această minune preamărită și însuși cârmuitorul împreună cu ei a strigat: "Mare este puterea creștinilor și cu adevărat mare este Dumnezeul acestei preacinstite femei". Dar unii dintre cei necredincioși și necurați au strigat către cârmuitor: "Omoar-o, că prin vrăji face lucrurile acestea care par minuni". Atunci cârmuitorul a poruncit ca sfânta să fie arsă în foc. Deci, aprinzând un foc mare, sfânta, s-a pecetluit în semnul sfintei cruci și a intrat cu îndrăzneală în mijlocul focului și cu rugăciunea pe buze a zburat către Domnul, lăsându-și trupul în foc. După ce a contenit văpaia, unii creștini au luat pe ascuns sfintele ei moaște și cu cinste le-au îngropat, slăvind pe Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea sfinților patru mucenici din Tir, care de sabie s-au săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului Neofit, îngrijitorul Mănăstirii Vatopedului, care a auzit glasul Născătoarei de Dumnezeu, ieșind din gura sfintei ei icoane, și care în pace s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Maxim Grecul.

Sfântul Maxim Grecul a fost fiul unui demnitar grec bogat din orașul Arta (în Epir). El a primit o educație foarte bună. În tinerețe a călătorit mult și a studiat limbile străine și științele (i.e. disciplinele intelectuale) în Europa, la Pris, Florența și Veneția.

Întorcându-se în țara natală, el a plecat la Muntele Athos, devenind călugăr la Mănăstirea Vatopedu. A studiat cu entuziasm manuscrisele vechi lăsate la Athos de împărații bizantini Andronicus Paleologul și Ioan Cantacuzino (amândoi s-au călugărit).

În această perioadă, Prințul Vasile al III-lea al Moscovei (1505-1533) a vrut să facă un inventar al manuscriselor grecești și al cărților mamei sale, Sofia Paleologhina, și a cerut Protos-ului Sfântului Munte, egumenului Simeon, un translator. Sfântul Maxim a fost ales să meargă la Moscova fiindcă el studia încă din tinerețe cărțile vechi bisericești. Ajuns la Moscova, i s-a cerut să traducă în slavonă cărțile patristice și liturgice, începând cu Psaltirea adnotată.

Sfântul Maxim a încercat să-și îndeplinească sarcina, dar cum slavona nu era limba lui maternă, există anumite neconcordanțe în traducerile sale.

Mitropolitul Varlaam al Moscovei a apreciat foarte mult munca Sfântului Maxim, dar când Scaunul Moscovei a fost ocupat de Mitropolitul Daniel, situația s-a schimbat.

Noul Mitropolit i-a cerut Sfântului Maxim să traducă în slavonă Istoria Bisericii scrisă de Theodorit al Cyrului. Sfântul Maxim a refuzat categoric această însărcinare afirmând că "în această istorie sunt și scrisori ale ereticului Arie și acesta poate fi un pericol pentru cei mai puțin învățați". Acest refuz a cauzat o ruptură între Maxim și Mitropolit. În ciuda diferendelor ivite, Sfântul Maxim și-a continuat munca de luminare spirituală a rușilor. El a scris scrisori împotriva musulmanilor, catolicilor și păgânilor. A tradus Comentariile Sfântului Ioan Hrisostomul la Evangheliile lui Matei și Ioan. A scris și câteva lucrări proprii.

Când marele Prinț Vasile a vrut să divorțeze de soția lui Solomonia din cauza neputinței ei de a avea copii, neînfricatul Maxim i-a trimis acestuia lucrarea sa "Capitole instructive privind dreapta credință". În această lucrare îi arăta prințului că nu trebuia să cedeze patimilor cărnii. Prințul nu l-a iertat niciodată pentru această îndrăzneală și l-a întemnițat pe Sfântul Maxim. Din acel moment, o etapă nouă, plină de multă suferință începe în viața monahului.

Greșelile de traducere din lucrările sale au fost privite ca deliberate și intenționate denaturări ale textului. A fost greu pentru el în închisoare, dar în suferințele sale, el a câștigat mila Domnului. Un înger i s-a arătat zicându-i: "Îndură, Avvo! Prin această durere trecătoare vei fi eliberat de chinurile veșnice."

În închisoare, Bătrânul a scris cu cărbune pe perete un canon al Sfântului Duh, care și în ziua de azi se citește în Biserică: "Așa cum Israel a fost hrănit cu mană în pustie, la fel, Doamne, umple sufletul meu cu harul Tău prin care să slujesc întotdeauna Sfintei Treimi ..."

După șase ani, Sfântul maxim a fost eliberat și trimis la Tver. Acolo atrăit sub supravegherea binevoitorului episcop Acacius care s-a purtat cu grijă față de nevinovatul suferind. Sfântul a scris atunci în autobiografia sa: "Cât am fost suferind în închisoare m-am consolat și întărit cu răbdare." Și încă câteva cuvinte din acest text viu: "Nici durerea, nici întristarea, dragă suflete, nu au fost pe nedrept, pentru că acestea a trebuit să le înduri spre binele tău."

Numai după 20 de ani petrecuți la Tver, s-a hotărât că Sfântul Maxim poate fi eliberat și-i poate fi ridicată excomunicarea. Sfântul Maxim, deja de 70 de ani, și-a petrecut ultimii ani din viață în Lavra Sf. Treime-Serghiev. Deși oprimarea și munca grea și-au lăsat urmele asupra sănătății sale, spiritul i-a rămas viu, iar el și-a continuat munca. Împreună cu slujitorul și ucenicul său, Nil, sfântul a tradus Psaltirea din greacă în slavonă.

Sfântul Maxim a trecut la cele veșnice pe 21 ianuarie 1556. A fost îngropat lângă zidul de nord-vest al bisericii Sfântului Duh din Lavra Sf. Treime-Serghiev. Multe minuni au avut loc la mormântul Sfântului Maxim. Un tropar și un condac au fost compuse în cinstea sa. Sfântul Maxim este pictat într-o icoană din Sinaxarul sfinților din Radonezh (6 iulie).

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

 Sursa : http://www.calendar-ortodox.ro




NEWSLETTER
  Aboneaza-te la newsletter
  pentru a primi prin e-mail
  ultimile noutati
Opinia Publică
Care ar trebui sa fie prioritățile instituțiilor statului pentru județul Botoșani ?
Investiții în infrastructură
Investiții în sănătate
Valorificarea turismului rural
Investiții în agricultură
Atragerea investitorilor străini în județ
Total voturi: 117
Fotografia Zilei

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce mor, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. ( I Corinteni 1;18)   citeste tot

Evenimentele Zilei

Sinaxar 26 Aprilie În această lună, în ziua a douăzeci și șasea, pomenirea sfântului sfințitului mucenic Vasile, episcopul Amasiei. Măritul mucenic al lui Hristos Vasile a fost episcop al Amasiei, pe vremea lui Liciniu, care citeste tot




www.ghe.ro

www.transformatoaredetensiune.ro

www.aquabotosani.ro

www.comunebotosani.ro

www.imobiliarebt.ro