Sinaxar 20 Ianuarie Acest cuvios pãrinte, Eftimie cel Mare, a trãit pe vremea împãratului Graþian. S-a nãscut în Melitina, în cuprinsul mitropoliei Armeniei, din pântece sterp ºi neroditor, ca ºi sfântul Ioan Botezãtorul. Pãrinþii lui, Pavel ºi Dionisia, erau oameni cucernici. Numele ºi l-a primit potrivit cu fãgãduinþa de sus, cãci pe când pãrinþii lui se rugau sã aibã fii, glas de sus a venit spunându-le sã se bucure ºi sã fie cu voie bunã (iar numele Eftimie pe elineºte înseamnã voie bunã). Dupã moartea tatãlui sãu, a fost dus de maica lui la Evtroiu, marele episcop al Melitinei, ºi acesta l-a rânduit în ceata clericilor. Având aplecare cãtre învãþãturile cele sfinte ºi întrecând în nevoinþe ºi în sãvârºirea faptelor bune pe toþi cei deopotrivã cu el, a fost silit sã se hirotoniseascã preot ºi sã primeascã purtarea de grijã a sfintelor mãnãstiri ºi schituri. Când a ajuns în vârsta de 29 de ani, s-a dus la Ierusalim ºi s-a sãlãºluit într-una din peºterile din munte, împreunã cu cuviosul Teoctist (prãznuit la 3 septembrie). Aci a izbãvit pe mulþi din boli grele. Se zice cã ºi el a hrãnit, cu puþine pâini mici, patru sute de oameni cãlãtori, care veniserã la mãnãstirea lui. ªi pe multe femei, care nu nãºteau le-a fãcut roditoare, cu ruga lui, aºa cum ºi el, cu puterea lui Dumnezeu, se nãscuse din cea care vreme îndelungatã fusese stearpã. Ca ºi Ilie a deschis porþile cerului ºi a tãmãduit pãmântul de nerodire. Strãlucirea lãuntricã a sufletului acestui cuvios a vãdit-o ºi stâlpul de foc, care se pogora din cer, când cuviosul slujea, ºi sta lângã el pânã se sfârºea Sfânta Jertfã, vãzut fiind de toþi cei din jurul lui. El vedea cu mintea ºi gândurile celor ce se apropiau de Sfânta Cuminecãturã, cunoscând pe cel ce venea cu cugetul curat ºi pe cel ce era întinat, iar acesta era semnul curãþiei celei mai desãvârºite. Acest fericit ajungând la nouãzeci ºi ºapte de ani s-a mutat cãtre Domnul, în zilele împãratului Leon cel Mare. Era cuvios la chip; la fire fãrã de rãutate, alb la faþã, vioi la trup, dar stãpânit, cãrunt la pãr ºi avea barbã lungã pânã la brâu. Se mai spune despre el cã, la moartea unui cãlugãr care trecea drept om înþelept ºi înfrânat, dar care în fapt era cu totul altfel, fericitul a vãzut un înger trãgându-i sufletul din el cu o suliþã, ºi a auzit ºi glas care vãdea faptele ruºinoase cele ascunse ale monahului. Tot în aceastã zi, pomenirea sfinþilor mucenici Vas, Eusebiu, Eutihiu ºi Vasilid. Aceºti sfinþi mucenici, au trãit pe vremea împãratului Diocleþian. Ei erau plini de bogãþie ºi membri ai senatului. Au crezut în Hristos ºi au primit botezul, atunci când au vãzut pe episcopul Teopemt, cum rãbda chinuri ºi cum fãcea minuni cu puterea lui Hristos. De aceea, fiind aduºi în faþa împãratului, li s-au luat mai întâi brâiele, apoi au primit tot felul de chinuri de moarte. Sfântul Vas a fost bãgat într-o groapã pânã la mijloc, i s-au tãiat mâinile ºi mãcelarindu-i-se tot trupul ºi-a dat duhul. Sfântul Eusebiu a fost spânzurat cu capul în jos ºi tãiat în bucãþi cu securea. Sfântul Eutihie a fost întins pe patru pari pânã ce s-a rupt în trei bucãþi. Sfântului Vasilid i-au spintecat pântecele cu un cuþit. ªi aºa au primit cununa muceniciei. Tot în aceastã zi, pomenirea sfinþilor mucenici In, Pin ºi Tim. Aceºti trei sfinþi mucenici, de neamul lor dintr-o þarã de la miazãnoapte, fiind prinºi de barbarii închinãtori la idoli, au fost duºi la stãpânitorul locului, care, vãzând cã mucenicii mãrturisesc pe Hristos, i-a osândit sã piarã prin îngheþare. Deci sfinþii au fost legaþi de niºte stâlpi, înfipþi în apa unui râu. ªi era iarnã. Apa a îngheþat ajungând nemiºcãtoare ca ºi trupurile nemiºcate ale sfinþilor. În acest chip ºi-au sfârºit viaþa ºi ºi-au dat sufletele lor fericite în mâinile lui Dumnezeu. Tot în aceastã zi, pomenirea fericitului Petru Vameºul. Pe timpul împãratului Iustinian, lui Petru acesta care era patrician, i s-a încredinþat toatã ocârmuirea Africii. Dar era foarte crud ºi nemilostiv; pentru acesta fusese supranumit Zgârcitul. Odatã, un sãrac s-a apropiat de el, cãutând sã-i cearã milostenie; dar el apucând o pâine, (cã tocmai atunci brutarul îi aducea pâinile gãtite pentru el) a aruncat cu ea dupã sãrac, ca ºi cum ar fi aruncat cu o piatrã. Dar nici n-au trecut douã zile cã s-a îmbolnãvit greu ºi în timpul bolii i s-a pãrut cã vede o balanþã; de partea stângã a balanþei se aflau niºte bãrbaþi întunecaþi la chip, care puneau în taler faptele lui cele rele, iar de partea dreaptã erau niºte bãrbaþi îmbrãcaþi în haine albe ºi minunaþi la faþã, care nu gãseau ce sã punã în taler ca sã se cumpãneascã, decât pâinea ce o aruncase cu mânie sãracului. Acestea vãzându-le Petru, ºi-a venit în simþiri ºi dupã ce s-a sculat din boalã a împãrþit la sãraci toatã avuþia lui, ba unuia i-a dat ºi haina de pe el; iar în vis a vãzut pe Hristos purtând haina aceasta. Apoi fericitul s-a vândut rob la un argintar ºi preþul vânzãrii l-a dat tot la sãraci. În urmã vãzând fericitul cã are sã fie cunoscut cine este, a cãutat sã fugã din casa stãpânului sãu ºi a zis cãtre portar care era mut ºi surd: în numele lui Hristos, auzi-mã ºi-mi deschide poarta. ªi minune, surdo-mutul a început sã audã ºi sã vorbeascã. Deci, deschizându-i-se, a fugit, ducându-se la Ierusalim ºi de acolo la Constantinopol, unde a ºi adormit în Domnul. A fost îngropat în casa lui, în locul numit al Boului. Tot în aceastã zi, pomenirea sfinþilor mucenici Tira ºi Agni. Tot în aceastã zi, pomenirea evlaviosului împãrat Leon cel Mare din Tracia, numit Machelis. Tot în aceastã zi, pomenirea sfintei muceniþe Ana. Tot în aceastã zi, pomenirea sfântului noului mucenic Zaharia, care a mãrturisit în Paleopatra din Peloponez ºi, zdrobindu-i-se picioarele, s-a sãvârºit la anul 1782. Cu ale lor sfinte rugãciuni, Doamne, miluieºte-ne ºi ne mântuieºte pe noi. Amin. Sursa : http://www.calendar-ortodox.ro |