Ştiri:

Sinaxar 11 Decembrie

În această lună, în ziua a unsprezecea, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Daniel Stâlpnicul.

Cuviosul Părintele nostru Daniel Stâlpnicul (Stilitul) a trăit pe vremea împăratului Leon cel Mare, numit și Macheli. Era de loc din Mesopotamia, din enoria Samosatelor, dintr-un sat cu numele Vitaria. Pe tatăl lui îl chema Ilie, iar pe mama sa Marta. Când era de cinci ani, a fost dus de părinții lui într-o mănăstire și a strălucit în viața schimnicească. Sporind în nevoințe călugărești, s-a dus la cuviosul Simeon Stâlpnicul și a luat de la el binecuvântare. În urma unei descoperiri dumnezeiești, a venit în părțile Traciei, alături de Constantinopol, în Anaplu. Aici s-a închis într-un templu idolesc și a îndurat multe ispite de la demoni. Apoi s-a suit pe stâlp și pe stâlp a arătat multă răbdare și mari nevoințe pustnicești. A îndurat arșița verii și gerul iernii și a înfruntat bătăile vânturilor. A săvârșit așa de multe minuni, că s-a dus vestea de virtutea lui până la împărații acelor vremuri: la împăratul Leon, la împăratul Zenon, care a venit după el, și la uzurpatorul Vasilisc. Aceștia s-au dus și s-au închinat sfântului. Sfântul le-a prezis ce avea să li se întâmple. Ajutând sfintei Biserici atacată de eretici și săvârșindu-și viața cuvios și fără de prihană, s-a mutat la Domnul. Hramul lui se săvârșește în Anaplu.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Luca cel Nou Stâlpnicul.

Cuviosul Părintele nostru Luca cel Nou Stâlpnicul a trăit pe vremea împăraților Roman cel bătrân și Constantin Porfirogenitul, ginerele lui, și fiul lui Leon cel Înțelept, și pe vremea patriarhului Teofilact, fiul aceluiași împărat Roman. De loc era din părțile Răsăritului, fiul lui Hristofor și al Caliei. Când a început războiul cu bulgarii, porunca împărătească l-a dus și pe Luca în război. Scăpând cu viață, s-a făcut călugăr. Sporind cu nevoințele pustnicești, a fost făcut preot. Ca să-și domolească trupul s-a încins cu lanțuri de fier și postea șase zile pe săptămână. A petrecut viața călugărească în muntele Olimp, la Constantinopol și la Calcedon. Acolo s-a suit pe un stâlp, a stat pe el 45 de ani și a săvârșit multe minuni. Astfel nevoindu-se, s-a mutat la Domnul.

Tot în această zi pomenirea Sfinților Mucenici Achepsei și Aitala.

Acești sfinți mucenici erau din Persia. Aitala a fost preot al idolilor. A cunoscut credința în Hristos dintr-o pricină ca aceasta: s-a vindecat de boala care-l stăpânea (o curgere de sânge) numai pentru că și-a pus în gând să se ducă la episcopul creștinilor. După ce a învățat de la episcop credința în Hristos, s-a întors în orașul său, care se numea Arvil, ca să fie și altora dascăl al dreptei credințe. Pârât că e creștin, a fost dus înaintea prefectului orașului și, pentru că a mărturisit pe Hristos, i s-a tăiat urechea și a fost aruncat în închisoare.

Sfântul Achepsei era diacon. Fiind prins și mărturisind pe Hristos, a fost bătut fără milă și trimis împreună cu Aitala la împărat. Mărturisind înaintea împăratului pe Hristos, li s-au tăiat capetele.

Tot în această zi, pomenirea unui oarecare Mirax și povestire foarte folositoare.

Acest fericit mucenic al lui Hristos, Mirax, era de neam din Egipt, născut în cetatea Tenesti, din părinți creștini. A fost botezat și crescut în credința cea neprihănită a creștinilor. Dar din ușurătatea minții a fost înșelat de diavol și s-a dus la Amira, domnul agarenilor din cetate, și s-a lepădat de Hristos. Și-a tăiat brâul și a călcat în picioare crucea; a scos apoi sabia și a strigat cuvântul cumplit: "Sunt agarean! De azi înainte nu mai sunt creștin!". Și a fost cinstit și lăudat câțiva ani de Amira și de cei împreună cu el. Părinții lui însă nu conteneau de a ruga pe Dumnezeu ca să-l întoarcă din nou la credință pe fiul lor.

Și Dumnezeu, văzând râvna și rugăciunea lor stăruitoare, a schimbat inima lui Mirax și l-a întors la credință. Și a venit el la părinții lui și le-a zis: "Iată, dragii mei părinți, din întunecimea minții am făcut ce am făcut. Acum mă rog să fiu iarăși creștin și să fiu cu voi". Părinții i-au răspuns: "Noi, fiule, de când ai făcut acest lucru, multe lacrimi am vărsat pentru tine. Dar niciodată n-am contenit să rugam pe Dumnezeu ca să cunoști cu adevărat și să te întorci la Dumnezeu. Iar acum mulțumim bunătății Lui, că n-a trecut cu vederea smerita noastră rugăciune. Dar după cum știi și tu fiule, ne temem de Amira, că nu cumva să ne primejduim, că te-am fi schimbat noi. Dar dacă vrei, ca să te ușurezi și tu de marele tău păcat, ca să faci milostiv și pe Dumnezeu, ca să ne scoți și pe noi de sub bănuială și să fii folositor și pentru tot neamul tău, du-te tu la Amira, și precum ai făcut pe ascuns ceea ce ai făcut, tot așa și acum, fără știrea noastră, dă pe față cu îndrăznire credința ta și Dumnezeu va povățui viața ta, fiule, precum voiește".

Mirax, după ce a luat de la părinți sfatul acesta și odată cu el și binecuvântarea, cu brâul în mână, s-a dus la adunarea agarenilor. S-a încins cu brâul înaintea lui Amira și a întregii adunări, a făcut semnul cinstitei cruci și a grăit: "Acum mi-am venit în fire din întunecimea diavolească ce mă cuprinsese! Am căzut înaintea lui Hristos. Am ajuns iarăși creștin precum am fost și am venit să-ți aduc aceasta știre ție și întregii adunări. Am venit să mărturisesc înaintea tuturor pe Hristosul meu și să vă dau anatemei și pe voi și credința voastră".

La auzul acestor cuvinte, Amira l-a chinuit vreme îndelungată, încercând să-l facă să se lepede de credința în Hristos. Dar văzând că nu poate, l-a osândit la moarte. Slujitorii l-au luat, l-au pus într-o corabie și l-au dus în larg ca la patru stadii. După ce și-a făcut rugăciunea, slujitorii i-au tăiat capul și l-au aruncat în mare. Nu se știe dacă trupul lui a ieșit său n-a ieșit din mare; cinstitul lui cap însă a ieșit. Niște creștini l-au cunoscut și l-au luat ca pe un dar de mare preț, au făcut o cutie de argint și au pus în ea capul sfântului cu cinstea și slava cuvenită. Și de atunci și până acum izvorăște pururea mir bine mirositor și săvârșește fel de fel de tămăduiri, spre slava Domnului nostru Iisus Hristos.

Tot în această zi, pomenirea pătimirii Sfântului Mucenic Varsava.

Sfântul Mucenic Varsava a mărturisit cu îndrăznire că Hristos este Dumnezeu adevărat. Pentru aceasta stăpânitorul Persiei i-a tăiat capul.

Tot în această zi, pomenirea pătimirii Sfinților Mucenici Terentie, Vichentie, Emilian și a Sfintei Mucenițe Vevea.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Leontie cel din Ahaia.

În această Duminică, dinaintea Nașterii Domnului, se prăznuiește pomenirea Sfinților Strămoși.

Și înțelepții și oamenii de rând cunosc viața fericitului Avraam din cartea Facerii scrisă de dumnezeiescul Moise, că citim această carte în auzul tuturor în zilele postului. Știm că Avraam era de loc din țara haldeilor și că era păgân (căci haldeii erau un popor păgân). Mai știm că tatăl lui Avraam era închinător la idoli. Dar faptul că se trăgea dintr-un astfel de neam nu i-a fost piedică pentru cunoașterea lui Dumnezeu, Care l-a povățuit pe Avraam la cunoașterea Adevăratului Dumnezeu. Dându-și seama că nici una din făpturi nu este Dumnezeu și uitându-se la buna rânduială ce domnește în lume, a cunoscut din cele văzute pe Cel nevăzut și s-a închinat lui Dumnezeu, Stăpânitorul și Ocârmuitorul tuturor lucrurilor, Cel ce a pus în lume rânduiala și buna întocmeală ce se vede. Din pricina aceasta a și stat Dumnezeu de vorbă cu el și i-a poruncit să părăsească țara și casa. Avraam a făcut așa fără să se îndoiască în credință. Iar ca răsplată a ascultării a primit la adânci bătrâneți pe Isaac și făgăduința de a fi tată a multor neamuri. Că din el s-a născut Iacob și din Iacob dobândește pe Iuda (din care S-a născut Hristos) și pe ceilalți moștenitori.

Purtătorii de Dumnezeu părinții noștri și învățători l-au socotit vrednic de pomenire pe Avraam, pentru că este strămoșul lui Hristos. Și au rânduit părinții ca pomenirea lui să o facem aproape de nașterea după trup a Domnului nostru Iisus Hristos și nu la o depărtare mare de zile de acest praznic. Iar așezarea și rânduiala aceasta n-au făcut-o la întâmplare și după capul lor, ci cu insuflarea Duhului Sfânt. Pentru că preabunul și iubitorul de oameni Mântuitorul nostru, din pricina iubirii Sale de oameni, a învrednicit pe Avraam și pe cel din el să fie străbunii lui Hristos.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

 Sursa : http://www.calendar-ortodox.ro




NEWSLETTER
  Aboneaza-te la newsletter
  pentru a primi prin e-mail
  ultimile noutati
Opinia Publică
Care ar trebui sa fie prioritățile instituțiilor statului pentru județul Botoșani ?
Investiții în infrastructură
Investiții în sănătate
Valorificarea turismului rural
Investiții în agricultură
Atragerea investitorilor străini în județ
Total voturi: 114
Fotografia Zilei

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce mor, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. ( I Corinteni 1;18)   citeste tot

Evenimentele Zilei

Sinaxar 21 Ianuarie În această lună, în ziua a douăzeci și una, pomenirea cuviosului nostru părinte Maxim Mărturisitorul. Cuviosul părinte Maxim a trăit până în zilele răucredinciosului împărat Constans, care a î citeste tot




www.ghe.ro

www.transformatoaredetensiune.ro

www.aquabotosani.ro

www.comunebotosani.ro

www.imobiliarebt.ro